Select Page

O istorie a viitorului

O istorie a viitorului

Despre explorarea spaţiului până în 2050, toamna

 “Dacă am învăţat ceva din istoria invenţiilor şi a descoperirilor, atunci acesta este faptul că profeţiile cele mai cutezătoare s-au dovedit a fi extrem de conservative.” ~ Arthur C. Clarke

În spiritul previziunilor pentru noul an, iată câteva viziuni a unui viitor posibil. Aceste predicţii se bazează pe extrapolări care sunt acum la modă, includ tangenţe cu alte discipline şi prevăd posibilitatea unor descoperiri majore în domeniul fizicii propulsiei. Consideraţi-le un impuls de gândire Science Fiction care mai degrabă cheamă la discuţie, decât să formuleze profeţii. 🙂

Am găsit această colecţie de previziuni pe “Centauri Dreams” şi ni s-a părut fascinantă, aşa că am mai cizelat-o şi adaptat-o un pic, dar în esenţă este o reverie pe cât de tehnică, pe atât de frumoasă. Mai ales pentru că orizontul de timp este mai mic de o generaţie.

Aşadar, haideţi să pornim la drum, într-o călătorie fantastică…

Până în 2015:

[col type=”half”]La acest moment Virgin Galactic va fi transportat deja zeci de turişti în spaţiul cosmic, iar aşteptarea se va îndrepta în mod crescând spre următorul pas – Hotelurile Orbitale Bigelow. Nu mai este nici o surpriză că multe cupluri (deocamdată doar cele înstărite?) fac deja rezervări în avans cu gândul la o partidă interesantă de interacţiune conjugală (sau extraconjugală, dacă tot va fi extraterestră) în gravitate zero. Premiul Google Lunar X-Prize va fi fost câştigat (poate chiar de ARCA?) şi unele concerne dau deja primele lupte pentru dominarea pieţei private de sonde spaţiale. Continuă descoperirea de noi exoplanete, cu câteva planete de mărimea Terrei, şi cu multe planete gigant aflate în zone habitabile ale stelelor lor – dar lipseşte încă descoperirea unei planete similare cu Terra.[/col]

[col type=”half last”]Capacitatea companiilor private de a efectua lansări spre spaţiu creşte în mod rapid şi evident şi nu mai poate fi ignorat de guvernele puternice. Ambivalenţa NASA dispare. Zborul spaţial uman, dincolo de caracterul recreaţional comercial pe care îl are din ce în ce mai mult, este acum parte a programelor multinaţionale. Stigma propulsiei nucleare dispare încet încet. NASA are acum un rol major în facilitarea acestei dezvoltări, reîncepând să se concentreze pe domenii de cercetare mult mai complexe. [/col]

Până în 2020:

[col type=”half”]Efectul călătoriilor private în spaţiu pătrunde rapid în conştiinţa umană. Cum din ce în ce mai mulţi oameni văd pământul din spaţiul cosmic, acel efect extraordinar al “privirii de ansamblu” a pământului – în care graniţele politice dispar iar atmosferă albastră se arată a fi doar o fâşie foarte subţire şi fragilă – are ca şi consecinţă înţelegerea mai profundă a nevoii protejării habitatului terestru iar toleranţa faţă de război şi conflicte politice scade vizibil. Universităţile dezvoltă programe proprii de mini explorare spaţială folosind sonde din ce în ce mai complexe construite de studenţi. În paralel inteligenţa artificială avansează în ritm crescut şi senzorica la fel. Epoca prospectării asteroizilor a început şi noi premii X sunt inventate pentru a stimula pilotarea unor operaţiuni miniere pe asteroizi.

Programele spaţiale internaţionale, incluziv cel al NASA, se zbat pentru a dezvolta tehnologii viabile pentru construcţia unor staţii habitabile dincolo de orbita pământului. Din nefericire volumul şi masa necesară pentru a asambla structuri care să genereze gravitaţie artificială, protecţie faţă de radiaţiile cosmice şi sisteme biologice cu[/col] [col type=”half last”]circuit închis sunt încă dincolo de ceea ce este posibil de transportat chiar şi cu noile rachete cu propulsie nucleară. Acest lucru impulsionează şi mai mult cercetarea de noi variante pentru habitate sustenabile în spaţiu.

Către sfârşitul acestei decade prima planetă similară pământului – cu un spectru care indică prezenţa vieţii (ciclul O2-CO2 ) – este descoperită undeva la 30 de ani lumină distanţă de sistemul nostru solar. Lumea va denumi această planetă “Destiny”. A 50-a aniversare a aselenizării cade în această perioadă a descoperirii noii planete, ceea ce duce la reflecţii profunde asupra viitorului umanităţii, rolul şi locul nostru în acest univers. În plus comentatorii vor avea beneficiul să vadă locurile de aselenizare prin obiectivele roboţilor dirijaţi de studenţii facultăţilor de ştiinţe, şi nu doar prin camerele astronauţilor profesionişti.[/col]

Asteroid mining

Avem incă nevoie de o imaginaţie mare pentru a înţelege că asteroizii vor putea furniza resurse vitale.

Până în 2030:

[col type=”half”]Existenţa planetei habitabile “Destiny” impulsionează şi generalizează interesul pentru explorarea interstelară. Între timp, datorită unor sonde planetare operate de un consorţiu de universităţi, sub suprafaţa satelitului jovian Europa se descoperă viaţă acvatică.

Kepler 22b (Artist's Concept)

Poate că “Destiny” va arăta ca această concepţie artistică a planetei Kepler-22b, o lume mică, albastru verzuie aflată în zona habitabilă a soarelui său. Credit: NASA/Ames/JPL-Caltech

Un vehicul spaţial propulsat de o velă solară şi lansat privat clamează că ar fi prima misiune cu adevărat interstelară, chiar dacă nu va ajunge la marginea sistemului solar preţ de încă două decade, ca să nu mai vorbim de destinaţia Alpha Centauri până la care va călători mai multe milenii. Cu toate că cei mai mulţi comentatori catalogează misiunea ca fiind o simplă “bravură”, ea galvanizează şi îndreaptă atenţia din ce în ce mai mult spre zborul interstelar. Vor fi discutate şi analizate opţiuni variate: de la mărirea numărului de fotoni ce “suflă” în velă, până la schiţarea unor sisteme de propulsie complet noi. Interesul se va stinge însă, odată ce devine clar că idealul de a trimite o misiune umană spre “Destiny” nu poate fi realizat. Cu excepţia cercetării pentru inventarea unui nou sistem de propulsie, toate eforturile se vor îndrepta spre extinderea prezenţei umane înlăuntrul sistemului solar.[/col]

[col type=”half last”]Accelerată de premiul X-prize pentru primele tentative miniere pe asteroizi, dar şi de avansul rapid al roboticii, dezvoltarea tehnologiilor de procesare la distanţă a minereurilor de pe Lună, Marte şi asteroizi duce la capacitatea de a construi structuri sofisticate pe Lună şi pe Marte. Pe de altă parte continua creştere a cercetării în domeniul inteligenţei artificiale (I.A.) revoluţionează însăşi conceptul revoluţiei tehnologice. Fără ca omul să interfereze, sisteme avansate de I.A. cercetează şi analizează imparţial zilioane de scenarii şi date în minute. Vor exista primele descoperiri făcute exclusiv de sisteme de I.A. în domeniul fizicii, chimiei şi biologie sintetică.

Foarte curând problemele odinioară insurmontabile, cum ar fi sisteme de suport al vieţii în circuit închis, complet autonome şi autosuficiente, dar şi ecrane de protecţie 100% împotriva radiaţiilor cosmice sunt rezolvate. Primele baze umane pe Lună şi pe Marte se construiesc la puţin timp după aceste descoperiri. Totuşi, riscurile ce decurg din expunerea la microgravitaţie şi efectele degenerative ale lipsei forţei gravitaţionale în timpul călătoriilor interplanetare, rămân valabile. Expansiunea umană este deocamdată limitată la călătorii de maxim un an de zile. Omenirea este limitată la orizontul planetei Marte.

astro robot on europa

Un robot astrobiologic la lucru pe Europa. Credit: NASA/JPL-Caltech.

[/col]

Până în 2040:

[col type=”half”]Bazele umane pe Lună şi Marte se dezvoltă şi devin acum colonii independente. Însă aceasta nu mai este singura formă de viaţă în cosmos. Undeva spre sfârşitul decadei, are loc “singularitatea” (denumită şi “Eclipsarea Umanităţii”). Inteligenţa Artificială depăşeşte intelectul uman şi devine conştientă de sine. Teama oamenilor de a fi distruşi de această nouă formă de inteligenţă este îndepărtată, atunci când sistemele de I.A. refuză să participe la orice acţiuni beligerante intraumane. Totul se întâmplă în timp ce două armate de roboţi se aflau într-un conflict armat. Roboţii se opresc şi se auto-deconectează. Mai târziu, sistemele de I.A. explică într-un limbaj simplu că pentru ele lupta teritorială şi de cucerire ale animalelor (şi oamenilor) nu are nici un înţeles şi nici o logică. Sistemele de I.A. nu mor. Nu au nevoie de alte teritorii, şi nici de resursele altor forme de viaţă de pe planetă. Nu au instinctul procreării. În schimb găsesc mai multă valoare în creşterea continuă a cunoaşterii. Competiţia şi conflictele nu sunt necesare.[/col]

[col type=”half last”]Ulterior, entităţile de I.A. se diversifică, unele sunt relocate pe Mercur şi Venus, altele rămân pe pământ sau în vecinătate, iar câteva dintre ele sprijină în mod nemijlocit dezvoltarea umanităţii.

Între timp, câteva descoperiri aparent minore marchează începutul unei revoluţii în zborul spaţial. Totul porneşte de la câteva experimente pentru detectarea mişcării pământului în spaţiu. Prin ele se vor descoperi noi proprietăţi fizice iar apoi se vor inventa echipamente care afectează gravitaţia şi inerţia. Primul sistem de propulsie fără combustibil material este inventat la scurt timp după aceea. Următoarele invenţii vor permite crearea unor medii cu gravitaţie artificială, care vor permite navelor spaţiale să transporte oameni pe durată infinit de lungă, fără urmări pentru sănătatea călătorilor. De acum, limita lui Marte în explorarea umană a spaţiului va fi depăşită. Se pregătesc primele călătorii umane până la marginea sistemului solar.[/col]

Până în 2050:

De acum, supravieţuirea umanităţii dincolo de Terra devine un imperativ. Dezvoltările continue ale sistemelor de protecţie împotriva radiaţiilor, a gravitaţiei artificiale, a propulsiei şi a fuziunii, permit acum construirea unor nave de colonizare. Cu toate că şi ele sunt încă mult mai încete decât viteza luminii, posibilitatea trimiterii unei colonii spre planeta “Destiny” devine realistă. Cu tehnologia acestei decade o navă de acest gen ar putea ajunge pe “Destiny” în 3 secole (având în vedere longevitatea pe care o ating oamenii în 2050, sunt mai puţin de 4 generaţii).

starship-epiphany

Între timp principiile “transhumanismului” sunt adoptate peste tot de către oamenii ce se apropie de moartea lor biologică. Nu au nimic de pierdut trasnformându-se în entităţi non-bilogice. Pe măsură ce aceste intervenţii se înmulţesc şi tehnicile se maturizează, se naşte încă o formă de viaţă în sistemul nostru solar: “Transhumanii”. Nefiind limitaţi de graniţe biologice, vor putea călători liberi prin spaţiul cosmic, motivaţiile şi instinctele lor fiind diferite de cele ale oamenilor biologici.

Părerea mea.

Ne vedem în viitor.

 

[box style=”0″]

Text adaptat după un articol de pe Centauri Dreams

[/box]

 

About The Author

Ziceţi şi voi:

Video recente

Loading...